Lecţie de fizică: Legile mecanicii clasice
Lecţie de fizică: Legile mecanicii clasice
Scris de Adrian Bulat pe 31 Octombrie 2009 (Sâmbătă). Ultima actualizare pe 31 Octombrie 2009 (Sâmbătă)
Stiinta Azi continuă să vă ofere lecţii de fizică online. Mai jos puteți găsi principiile care stau la baza macanicii clasice, formulate de catre Isaac Newton în 1687.
Isaac Newton a fost un renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedinte al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi în special al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica , în care a descris Legea atracției universale şi, prin studierea legilor mişcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mişcarea globului terestru, cât şi a altor corpuri cereşti, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar şi hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiaţii monocromatice de diferite culori. Newton este autorul celor 3 legi care stau la baza mecanicii clasice.
Principiul I al mecanicii (Inerția)
Orice corp tinde să îşi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acţionează alte forţe sau suma forţelor care acţionează asupra sa este nulă.
Principiul al II-lea al mecanicii (fundamental sau al forței)
Forța care acționează asupra unui corp este egală cu produsul dintre masa corpului si accelerația imprimată, iar vectorul forța are aceeați orientare cu vectorul acceelerație.
Aici are loc și introducerea notiunii de impuls.
Principiul al III-lea al mecanicii (acțiunii-reacțiunii)
Dacă un corp acţionează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp acţionează şi el asupra primului cu o forță (numită forță de reacțiune) de aceeaşi mărime şi de aceeaşi direcţie, dar de sens contrar.
Legea atracției universale
Două corpuri punctiforme de masă m1 şi m2 se atrag reciproc printr-o forţă direct proporţională cu produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele, orientată pe direcţia dreptei ce uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri.
(Corpurile sunt considerate punctiforme faţă de distanţa dintre ele).
Articol scris pentru www.StiintaAzi.ro de Adrian Bulat despre principiile mecanicii clasice.
cand sunt furnizare informatii directe sau prin observatii atunci variatia miscarii este proportionala cu forta motoare imprimata si este dirijata dupa linia dreapta in lungul careia este imprimata forta; ;aici asa cum spunea si prof.phd.mircea h.orasanu care ar trebui contactat ,pentru a vedea ce mai stie despre aceste probleme,sau daca are cumva la indemana un articol fundamental ,miscarea deci motus ,este notiubnea lui newton in care intelege cantitatea de miscare ..
totusi ,in mod practic ,si rotatia pamantului ,poate fi considerata ca o scara de timp uniform cand aplicam ecuatiile de miscare absoluta ale lui newton ,in acest caz ,mai ales daca tinem seama de efectele perturbatoare datorate lunii,soarelui si planetelor in aceasta miscare;
durata anotimpurilor nu este egala, din cauza ca orbita pamantului in jurul soarelui este o elipsa ,iar viteza de miscare pe aceasta orbita este neuniforma
legile si ecuatii cu variatii virtuale
se pot formula legile de miscare asa cum a aratat si leon lichtenstein pe baza transformatei Lorentz cand sunt bine formulate ecuatiile de miscare
ecuatiile de miscare se pot scrie sub forma convenabila cum a aratat si leon lichtestein pe baza transformatei Lorentz
se pot aplica si legile lui leibnitz
fenomenul merge in cazul seriilor de tip Fourier cand apare starea lui J.W.Gibbs ,ca in lucrarea scrisa succint Annals