Cum înoată bacteriile?

Cum înoată bacteriile?

Scris de Anca Iordăchescu pe 22 Noiembrie 2008 (Sâmbătă). Ultima actualizare pe 24 Noiembrie 2008 (Luni)

Un nou studiu explică modul în care bacteriile se mişcă în apă. Spre deosebire de oameni, la care contează modul în care dau din mâini şi din picioare, pentru microorganisme este foarte importantă compoziţia, vâscozitatea mediului în care se află. Astfel, pentru bacteii, a înota în apă este ca înotul în miere pentru oameni. Studiul a fost condus de către Jay Tang, profesor la Universitatea Brown, şi finanţat de Institutul National al Sănatăţii şi Fundaţia Naţională de Ştiinţă. A apărut într-o publicaţie online pentru Academia Naţională de Ştiinţă, în data de 17 Noiembrie.

Caulobacter crescentus inotand.

Tang şi echipa sa au cercetat  modelul de înot al unei bacterii numite Caulobacter crescentus. Astfel,  cercetătorii au arătat cum mişcarea microbului e afectată de târâre, de frecarea dintre bacterie şi apă şi de un fenomen numit mişcarea Browniană. Observaţiile par să fie adevărate pentru mai multe bacterii, susţine Tang, şi clarifică modul în care aceste organisme caută hrana şi cum se apropie de suprafeţe şi se „lipesc” de ele.

Caulobacter este un organism unicelular cu o coadă asemenea unui filament, numită flagel. Pe măsură ce înoată, capul celular rotund se roteşte într-o direcţie, iar flagelul în direcţia opusă. Aşa se formează o curbă, ceea ce explică mişcarea nelineară a bacteriei într-un fluid.  Deplasarea bacteriei este influenţată de asemenea şi de mişcarea în zigzag, mişcarea Browniană.

„Forţele aleatorii sunt cu atât mai importante cu cât obiectul este mai mic”, spune Tang, a cărui echipă îl include pe Guanglai Li, asistent profesor de fizică la Brown, şi Lick-Kong Tam, un student care a terminat la Brown, şi care studiază ingineria biomedicală la Universitatea Yale. „Pentru mărimea Caulobacterului, forţele aleatorii devin dominante.”

O altă observaţie a cercetătorilor este că, cu cât bacteriile se găsesc mai aproape de suprafaţă, cu atât ele descriu o mişcare în formă de cerc cu raza mai mică, fiind „atrase” mai mult spre suprafaţă şi aderând la ea. Astfel, înotul este un mecanism important în procesul de aderare, atât a bacteriilor la suprafaţa apei cât şi a microorganismelor la diferite componente ale solului pe care le contaminează.

( n.r. : mişcare browniană = o mişcare spontană, complet haotică şi dependentă de temperatura mediului, a unor particule aflate într-o suspensie coloidală sau dispersie gazoasă ).

Articol scris pentru www.ŞtiinţaAzi.ro de Anca Iordăchescu. Mai multe explicaţii găsiţi pe ScienceDaily.