Încetinire îngrijorătoare a creşterii coralilor din Reciful Marii Bariere
Încetinire îngrijorătoare a creşterii coralilor din Reciful Marii Bariere
Scris de Patricia Roxana Imbăruş pe 03 Ianuarie 2009 (Sâmbătă). Ultima actualizare pe 05 Ianuarie 2009 (Luni)
Se anunţă vremuri negre pentru corali. Anul trecut, o treime din speciile de corali au ajuns pe lista celor ameninţate cu extincţia şi se pare că 2009 nu le va amâna “sentinţa”. De fapt, un nou studiu oferă dovezi puternice conform cărora cea mai mare colonie de corali din lume, Marea Bariera de Corali, este în pericol, după cum precizează cercetătorii de la Institutul Australian de Ştiinţă Marină.
Marea Barieră de Corali
Ca şi alte recifuri din lume, Marea Bariera este ameninţată de poluare şi de distrugere fizică, dar la fel de important sau chiar mai mult, de numeroasele efecte ale schimbarilor climatice. Glenn De’ath şi colegi săi de la Institutul Australian de Ştiinţă Marină au descoperit că aceşti corali încep să cedeze sub presiunea acestor probleme, adăugand din ce în ce mai putin material la scheletele de calcar deja existente, făcând această încetinire unică în ultimii 400 de ani.
Echipa condusă de De’ath s-a axat pe un grup de corali, numiţi Porites. Aceştia reprezintă un grup foarte important şi răspândit, acestia, ca cei mai multi din specia lor, construiesc recifuri sedimentând scheletele externe de aragonit (o versiune a carbonatului de calciu sau a calcarului). Ca şi copacii, ei au cercuri anuale de creştere, cu ajutorul cărora putem determina ritmul lor de expansiune. Şi deoarece creşterea coralilor depinde de o serie de condiţii de mediu, scheletul coralilor Porites au oferit o bază istorica a schimbărilor de mediu, aceste date fiind înregistrate în calcarul rămas neschimbat.
De’ath a analizat sănătatea a 328 de colonii de corali Porites, din 69 de locaţii diferite aflate în perimetrul celor 2000 km ai Marii Bariere de Corali. Mostrele au fost colectate de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, din 1983 până în 2005, şi includ atât indivizi tineri, de numai 10 ani, cât şi adevaraţi “veterani”, vechi de mai bine de 400 de ani.
Echipa de cercetători a folosit raze X pentru a studia cercurile anuale de creştere ale fiecărei colonii şi a măsurat cât de repede au sedimentat aragonita, de-a lungul anilor. Ei au calculat medii de creştere pentru toate coloniile ultimului secol şi au ajuns la concluzia că acestea erau chiar înfloritoare la începutul secolului XX. Din 1900, reciful a cunoscut o dezvoltare aproape spectaculoasă, până în 1970, când a intrat într-o recesiune a calciului. Din 1990, creşterea a încetinit cu aproximativ 14% şi continuă. Acum, rata de creştere este chiar mai mica decat la inceput, în 1900.
La 10 dintre colonii, echipa a săpat mai adânc în corali, pentru a obţine mostre vechi de 4 secole. Având aceste date, ei au putut compara recenta încetinire, cu “performanţele” recifului începand cu anul 1572, pe când Elizabetha I era încă Regina Angliei. În ciuda faptului că era o mostră de mici dimensiuni, evidenţele au fost de ajutor pentru a dovedi o mare asemănare între cele 2 tipare - Reciful a prosperat timp de 400 de ani, adăugând calciu constant, până la decăderea din 1960.
Cu siguranţă Reciful sedimentează material, dar cotele mai mici de creştere sunt direct proporţionale cu capacitatea acestuia de a rezista unor pericole reprezentate de activitatea umană precum dezastrele naturale sau aşa numitele fenomene de “bleaching” (albire/decolorare). Iar ceea ce reprezintă un pericol pentru corali, în mod implicit se răsfrânge şi asupra miilor de alte specii care depind de construcţiile de calcar ale acestora.
Deşi acest studiu s-a axat pe un singur grup de corali, nu există nici un motiv să credem că alte specii nu sunt şi ele afectate similar. Astfel, dacă toate speciile sunt afectate similar, Reciful ar putea fi compromis sever. Ceea ce ar trebui să facem acum în primul rând, este să înţelegem din ce cauza reciful nu se mai dezvoltă corect.
Există mai multe teorii sau explicaţii privind acest fenomen, dar majoritatea pot fi trecute cu vederea, deoarece au un impact prea mic asupra Recifului. De exemplu, coralii pot suferi în urma poluării apei cu substanţe rezultate din activitatea agricolă sau industrială, deversate în ocean, dar în acest caz numai recifurile aflate în apropierea coastei ar fi afectate. De’ath a descoperit în urma cercetărilor sale că şi coralii aflaţi departe de zona de coastă suferă de această scădere a ratelor de calcifiere, aşadar teoria aceasta nu poate fi luată în considerare.
De asemenea, factorii naturali nu par să poată explica declinul. Coralii pot într-adevăr să îşi limiteze unii altora cresterea, fiind în competiţie pentru spaţiu şi resurse. Dar întreaga masă de corali ai Recifului a rămas stabilă sau a cunoscut un declin la nivelul întregului sistem în ultimii ani, ceea ce face ca ipoteza, potrivit caruia un grup advers de corali restricţionează creşterea coralilor Porites, să fie neplauzibilă.
Gradul extrem al schimbărilor recente exclude de asemenea posibilitatea ca la baza acestora să fi stat cicluri naturale de schimbare, cum ar fi cele prin care trec oceanele - ex: Pacific Decadal Oscillation, un ciclu de creştere şi scădere a temperaturilor, care are loc o dată la câteva decenii. Dacă acest ciclu ar fi responsabil, scăderile de acum ar fi fost evidente şi în secolele trecute. Dimpotrivă, scheleţi ai unor corali mai vechi, arată că Reciful a crescut constant timp de câteva secole, până în ultimii câţiva zeci de ani!
După ce desfiinţarea acestor câteva teorii, rămân 2 plauzibile: creşterea temperaturilor şi scăderea nivelurilor de pH, ceea ce duce la scăderea ionilor carbonaţi. Ambele reprezintă schimbări de amploare, ambele au avut loc relativ recent şi ambele au un impact foarte mare asupra dezvoltării coralilor.
Mai mult dioxid de carbon înseamnă un grad mai mare al încălzirii globale, ceea ce înseamnă că mările devin mai calde. Defapt, coralii tind să depună mai mult calciu daca apa din jur devine mai caldă. Dar studiile indica exact inversul acestui proces ce are loc atunci când temperaturile fluctueează anormal, cum a fost în ultimii ani. Apele mai calde pot de asemenea determina coralii să expulzeze algele care le dau culoare şi le permit să ia energie din lumina solară. Fară acea algă, coralii se albesc şi mor - acest fenomen poartă numele de “Bleaching”.
Având în vedere că în ultimul timp în atmosferă se regăsesc cantitati mai mari de dioxid de carbon, şi în oceane se dizolvă mai mult gaz, făcându-le mai acide. Acest pH reduce ionii carbonaţi pe care coralii îi folosesc pentru “fortăreţele” ce le construiesc, iar de la începuturile industrializării, conţinutul de carbonaţi din oceane a scazut cu 16%.
Articol tradus pentru www.StiintaAzi.ro Patricia Roxana Imbăruş. Articolul iniţial poate fi citit pe blogul ScienceBlogs/NotRocketScience, cu care avem un acord scris de permisiune de tradus şi publicat articole.
Patricia, bine ai venit in echipa Stiinta Azi. Impreuna, noi, tinerii, vom realiza mai multe pentru Romania, pas cu pas. In echipa StiintaAzi.ro vei invata multe de la noi, dar si noi vom invata multe de la tine si impreuna toti vom realiza proiecte concrete pentru promovarea stiintei in Romania (si indirect si in Republica Moldova). Bine ai venit in echipa!
Subscriu la ceea ce Diana a spus.
Va fi o colaborare foarte frumoasa, nu doar frumoasa.
Mult succes in continuare.
Multumesc mult de tot. Ma bucur ca m-am alaturat echipei. Toti sunteti asa de deschisi si primitori. Cred ca am multe de invatat de la voi si ca o sa colaboram bine. :)
O zi frumoasa!
Patricia, felicitari pt primul tau articol pe site. Bine ai venit in echipa StiintaAzi!