Interventiile psihologice cresc sansele de supravietuire ale cancerului la san
Interventiile psihologice cresc sansele de supravietuire ale cancerului la san
Scris de Adrian Andreescu pe 21 Ianuarie 2009 (Miercuri). Ultima actualizare pe 21 Ianuarie 2009 (Miercuri)
In editia din 15 decembrie 2008 a jurnalului peer-review Cancer, editat de American Cancer Society, a fost publicat un studiu ale carui rezultate arata efectele benefice pe care interventiile psihologice le au in cazul cancerului la san. Realizat de o echipa de cercetatori de la Ohio State University (OSU), studiu a constat intr-un trial randomizat menit sa testeze la mijlocul anilor ’90 ipoteza ca pacientii cu cancer ce beneficiaza de suport psihologic vor avea o durata a supravietuirii mai ridicata decat cei din grupul martor. Spre deosebire de alte studii, acesta a avut un design specific astfel incat recurenta si supravietuirea sa fie foarte clar identificate.
Interventiile psihologice cresc sansele de supravietuire ale cancerului la san, arata un nou studiu.
In editia din 15 decembrie 2008 a jurnalului peer-review Cancer, editat de American Cancer Society, a fost publicat un studiu ale carui rezultate arata efectele benefice pe care interventiile psihologice le au in cazul cancerului la san. Realizat de o echipa de cercetatori de la Ohio State University (OSU) sub coordonarea psihologului Barbara Anderson si finantat printre alte institutii de National Cancer Institute, National Institute of Mental Health si American Cancer Society, studiul (Andersen et al – Psychological intervention inproves survival for breast cancer patients: a randomised clinical trial, Cancer, 2008) a constat intr-un trial randomizat menit sa testeze la mijlocul anilor ’90 ipoteza ca pacientii cu cancer ce beneficiaza de suport psihologic vor avea o durata a supravietuirii mai ridicata decat cei din grupul martor. Spre deosebire de alte studii, acesta a avut un design specific astfel incat recurenta si supravietuirea sa fie foarte clar identificate.
Ideea ca variabilele psihologice si comportamentale au un efect profund supra sanatatii nu este noua, numeroase studii fiind efectuate in acest sens mai ales incepand cu anii ’90. Din pacate, concluziile acestor studii au fost deseori contradictorii si au suferit de erori sau limitari de design (vezi Coyne, J.C., Stefanek M., Palmer S.C. (2007). Psychoterapy and survival in cancer: the conflict between hope and evidence. Psychol Bull, 133, 367-394). In anul 2008 insa au inceput sa apara informatii ce inclina decisiv balanta. Printre acestea se numara o meta-analiza realizata de cercetatorii britanici Chida Y., Hamer M., Wardle J., Steptoe A. intitulata “Do stress-related psychosocial factors contribute to cancer incidence and survival? “ (Nature Clinical Practice Oncology, 5, 466-475). Conform concluziilor ei, factorii psiho-sociali legati de stres sunt asociati cu o incidenta mai ridicata a cancerului la oamenii initiali sanatosi, cu o durata a supravietuirii mai redusa la pacientii diagnosticati cu cancer si cu o rata a mortalitatii in cazul cancerului mai ridicata.
Cercetatorii de la Ohio State University ce fac parte dintr-o echipa mai larga ce lucreaza in cadrul Facultatii de Psihologie, Facultatii de Medicina si a OSU Comprehensive Cancer Center considera ca stresul ce insoteste diagnosticul de cancer si evenimentele ulterioare (tratamentul, etc.) genereaza raspunsuri biologice, psihologice si comportamentale relevante pentru evolutia afectiunii. In acest context, ei au dorit sa testeze o ipoteza ce parea interesanta: daca pacientii diagnosticati cu cancer ar beneficia de interventii psihologice, acestea ar avea un rol protector si ar altera semnificativ lantul de efecte adverse induse de stres, cu impact implicit asupra supravietuirii. Dupa o medie de cca. 11 ani de la interventie, concluziile studiului arata ca interventiile psihologice au avut o influenta pozitiva asupra cursului afectiunii, au redus riscul de recurenta si au crescut durata supravietuirii pacientilor implicati.
Cateva detalii relevante privitoare la studiu:
-au fost investigati 227 pacienti ce erau tratati pentru cancer la san, urmarindu-se recurenta cancerului timp de cca. 11 ani. Rezultatele au aratat ca la 29 % din femeile implicate in studiu cancerul a revenit in aceasta perioada, 24% din ele decedand. Dintre pacientii ce au decedat din cauza cancerului la san, cei ce au participat in grupul de interventie au trait mai mult (cca. 6.1 ani) fata de cei din grupul martor (cca. 4.8 ani).
- pacientele randomizate in grupul de interventie au avut 55% risc de recurenta comparat cu grupul martor, iar in cazul celor care au suferit o recurenta, acesta a avut loc mai tarziu cu cca. 6 luni fata de grupul de control.
- pacientii ce au beneficiat de interventie au avut mai putin de jumatate (44%) risc de deces cauzat de cancer la san comparat cu cei ce nu au primit interventia, ei beneficiind totodata de un risc mai scazut de deces din alte cauze decat cancer la san (afectiuni coronariene, alte tipuri de cancer). Dintre pacientii ce au participat la studiu si care au decedat din alte cauze s-a inregistrat in cazul celor ce au facut parte din grupul de interventie o durata a supravietuirii de cca. 1 an in plus comparativ cu cea a pacientilor din grupul martor.
- pacientii ce au participat la studiu era diagnosticati exclusiv cu cancer in stadiul II si III, deoarece cercetatorii au considerat ca sunt sanse mai multe in cazul lor sa poate fi influentata evolutia afectiunii
- pacientii din grupul de interventie au beneficiat in decursul unui an de 39 de ore de interventie psihologica (primele 4 luni cu sesiuni saptamanale –faza intensiva; urmatoarele 8 luni cu sesiuni lunare –faza de mentenanta).Scopul interventiilor a fost de a reduce stresul, de a imbunatatii calitatea vietii, de a stimula adoptarea de comportamente salutogene (dieta, exercitii fizice, renuntarea la fumat) si de a facilita aderenta la tratament.
- stategiile folosite au inclus: relaxarea musculara progresiva pentru reducerea stresului (exercitiile necesitau la inceput cca. 40 min. pentru a fi efectuate dar prin practica se ajungea la cca. 2 min.), solutii pentru problemele comune ce afecteaza pacietii (ex. oboseala), identificarea membrilor de familie sau a prietenilor pacientilor ce pot participa la asistenta acordata pacientilor, strategii pentru stimularea activitatii fizice, imbunatatirea dietei alimentare (ex. reducerea aportului de grasimi), modalitati de a face fata efectelor secundare ale tratamentului (ex. starea de greata) si de a mentine aderenta la tratament. A fost observat ca relaxarea musculara progresiva zilnica a redus cel mai mult simptomele fizice asociate afectiunii, efecte pozitive remarcabile fiind determinate si de reamintirea zilnica de catre paciente a faptului ca intretinerea permanente a unei stari de stres le poate afecta negativ sanatatea (ceea ce a determinat aplicarea habituala a tehnicilor de relaxare invatate).
Psihologul Barbara Andersen, PhD, insumand rezultatele incurajatoare ale studiului, afirma in incheierea acestuia ca “daca interventiile psihologice eficace menite sa reduca stresul sunt utilizate din timp, ele vor imbunatatii sanatatea mentala, vor stimula comportamente relevante pentru tratament si vor avea potential implicatii la nivel biologic. In aceste conditii exista posibilitatea cresterii duratei supravietuirii pentru pacientii ce sunt diagnosticati cu cancer”.
Articolul a fost preluat de www.StiintaAzi.ro cu permisiune de la autorul lui, Adrian Andreescu, care l-a postat initial pe blogul Terapeutic.Weblog.ro.
