Oxitocina îmbunătăţeşte abilitatea umană de recunoaştere facială dar nu şi locurile
Oxitocina îmbunătăţeşte abilitatea umană de recunoaştere facială dar nu şi locurile
Scris de Alexandru Păcuraru pe 25 Ianuarie 2009 (Duminică). Ultima actualizare pe 25 Ianuarie 2009 (Duminică)
Oxitocina este un hormon implicat în naştere şi în alăptare, care ajută la recunoaşterea feţelor familiare după cum arată un studiu publicat în "The Journal of Neuroscience” şi susţinut de către Fundaţia Naţională de Ştiinţă din Elveţia. Participanţilor la studiu carora li s-a administrat o doză nazală de oxitocină sub formă de spray au evidenţiat faptul că acest hormon a îmbunătăţit memoria recunoaşterii faciale, însă nu şi a obiectelor statice.
Dr. Erns Fehr, economist la Universitatea din Zurich, care a studiat efectele oxitocinei relatează: “Acesta este primul articol care demonstrează faptul că o singura doză de oxitocină îmbunătăţeşte recunoaşterea pentrul stimulii sociali, însă nu şi pentru cei nonsociali”. Autorul menţionează, de asemenea că “Rezultatele sugerează că efectul imediat şi selectiv al hormonului duce la consolidarea sistemului neuronal al memoriei sociale”.
Oxitocina s-a dovedit a fi importantă in recunoaşterea socială în experimentele realizate pe cobai, acestia amintindu-şi care membrii le sunt familiari. Spre deosebire de oameni, care folosesc indicii vizuale, cobaii utilizează simţul olfactiv pentru a recunoaşte şi distinge alţi cobai. În schimb la oameni, oxitocina sporeşte comportamentele sociale precum cele care ţin de încredere, dar rolul pe care acest hormon îl posedă în memoria socială rămâne incă neclar. Dr. Peter Klaver de la Universitatea din Zurich a precizat faptul că “Recunoşterea unei feţe familiare este o caracteristică importantă a interacţiunilor sociale dintre oameni. În acest studiu, investigăm pentru prima oară efetele sistematice ale oxitocinei in legătură cu memoria socială la oameni”. Studiul realizat de Dr.Peter Klaver a fost condus de Dr. Ulrike Rimmele de la Universitatea din New York.
Dr. Klaver si colegii săi au împărţit participanţii în două grupuri: primului grup i-a fost administrat un spray nazal conţinând oxitocina, iar celui de-al doilea i-a fost administrat un spray placebo. Ambelor grupuri li s-au prezentat imagini cu feţe umane şi obiecte statice, incluzând case, sculpturi şi peisaje. A doua zi, participanţii au urmărit imagini pe care le-au văzut cu o zi în urmă, precum şi imagini noi. Aceştia au avut ca sarcină să deosebească imaginile prezentate cu o zi în urmă de cele noi. Cei care au avut administrată oxitocina au fost capabili să recunoască cu mai multă acurateţe imaginile faţă de cei din grupul placebo. Totuşi, între cele două grupuri nu au existat diferenţe semnificative privind imaginile nonsociale, sugerând faptul că oxitocina îmbunătăţeşte memoria socială si că există două mecanisme diferite pentru memoria socială şi cea nonsocială. Participanţilor cărora li s-a administrat oxitocină au avut mai puţine greşeli în caracterizarea feţelor nefamiliare cu cele familiare. Dr. Klaver: “Datele noastre indică faptul că la oameni oxitocina consolidează capacitatea de a recunoaşte si de a diferenţia corect feţele”.
Dr. Larry Young de la Universitatea Emory, expert în oxitocină, neparticipant la acestă cercetare, afirmă afirmă că: “Studiul subliniază paralelele procesării informaţiilor sociale dintre cobai şi oameni şi adaugă faptul că oxitocina joacă un rol critic. Aceasta are importante implicaţii pentru tulburări precum autismul unde procesarea informaţiilor sociale este clar afectată”.
Ştire scrisă de Alexandru Păcuraru pentru www.StiintaAzi.ro. Mai multe puteţi citi pe ScienceDaily.
