Probabil cea mai mare gaură neagră descoperită până astăzi
Probabil cea mai mare gaură neagră descoperită până astăzi
Scris de Flavia pe 09 Iunie 2009 (Marţi). Ultima actualizare pe 10 Iunie 2009 (Miercuri)
O echipă de astronomi de la Observatorul Tuorla, Finlanda, condusă de Mauri Valtonen a observat la probabil cea mai masivă gaură neagră, inima cuasarului OJ287. Corpul ceresc cântăreşte aproximativ 18 miliarde de mase solare şi exercită în jurul său un imens câmp gravitaţional, fapt ce le-a permis astronomilor să verifice validitatea teoriei generale a relativităţii în condiţii de câmp gravitaţional foarte puternic. Cercetarea a fost prezentată la întâlnirea Societăţii Americane de Astronomie ce a avut loc în Austin, Texas, la începutul anului 2008.
Reprezentare grafică a celor două găuri negre din cuasarul OJ287. La trecerea găurii negre mai mici prin discul de acreţie al celei mari se observă explozii strălucitoare.
Imensa gaură neagră se află la 3,5 miliarde ani-lumină de noi şi este centrul unui cuasar, un tip de galaxie cu nucleu activ aflat la distanţă imensă faţă de noi. Ceea ce le-a permis astronomilor să afle o mulţime de date despre această gaură neagră a fost faptul că în jurul ei orbitează o altă gaură neagra mai mică, cântărind „doar” 100 de milioane de mase solare. Aceasta execută o rotaţie completă în jurul găurii negre mari în 12 ani pe o traiectorie ovala. Cele două găuri negre se apropie suficient de mult una de cealaltă în aşa fel încât cea mică atinge discul de acreţie al celei mari de două ori în timpul unei perioade, cauzând explozii puternice ce le fac mult mai strălucitoare.
Aceste explozii, dintre care au fost observate în jur de 12 până, au permis echipei de astronomi să determine perioada de rotaţie a găurilor negre, traiectoriile lor, masele imenselor corpuri cereşti. Faptul că o aceste găuri negre formează un sistem a permis obtinerea de date mai precise. În general masa unei găuri negre se măsoară prin observarea norilor de gaz aflaţi în proximitatea ei, acest tip de măsurătoare lăsând loc erorilor.
Totodată echipa de astronomi a putut verifica o predicţie a teoriei generale a relativităţii emise de Einstein. Relativitatea generală prezice faptul că orbita unei astfel de găuri negre mai mici aflată în rotaţie în jurul găurii mai mari se roteşte ea însăşi, sau altfel spus, are o precesie. Echipa de la observatorul din Finlanda a observat că în cazul găurii negre mici orbita se roteşte cu 39° la fiecare perioadă de 12 ani.
Nu doar această predicţie pare să fie verificată de mişcarea acestor găuri negre. Teoria generală a relativităţii (TRG) mai spune că aceste găuri negre ar trebui să se apropie încet una de cealaltă pe măsură ce energia lor este emisă. Acest efect se observă prin micşorarea treptată a perioadei de rotaţie, gaura mai mică parcurgând de fapt un fel de spirală spre galaxia mare. Într-adevăr la ultima explozie observată (septembrie 2007) la întersecţia găurii negre mici cu discul de acreţie al celei mare, s-a constat că fenomenul a avut loc mai repede cu 20 de zile decât s-ar fi întâmplat dacă efectul prezis de TRG nu ar fi avut loc. După calculele oamenilor de ştiinţă, cele două găuri negre vor fuziona în 10.000 de ani.
NASA declară că încă nu este 100% convinsă de rezultatele finlandezilor, declarând că observaţiile trebuie continuate pentru a se vedea dacă si la următoarele măsurători se obţin rezultate favorabile.
Ştire scrisă de Flavia Claudia Ţîmpu pentru StiintaAzi.ro. Articolul original poate fi citit pe site-ul NewScientist. Această ştire este protejată de legea drepturilor de autor şi nu poate fi preluată întegral sau parţial fără acordul StiintaAzi.ro.
