Un exemplu de situaţie în care dintr-o specie ar putea rezulta două specii diferite
Un exemplu de situaţie în care dintr-o specie ar putea rezulta două specii diferite
Scris de Raul Sandu pe 30 Iunie 2009 (Marţi). Ultima actualizare pe 03 Iulie 2009 (Vineri)
În ultima vreme StiintaAzi v-a oferit câteva articole legate de evoluţionism. Cum teoria evoluţiei este una care nu merită să mai fie predată în şcolile din România (după cum probabil ştiţi, ea a fost scoasă din cărţile de biologie de la noi din ţară, fiind de râsul lumii şi la acest capitol), noi cei de la StiintaAzi, sau cei de la Stiinta.info, sau cei de la alte site-uri de acest gen, incercam in masura in care putem (caci suntem doar cativa voluntari) să oferim informaţii cât mai multe legate de acest domeniu. În acest articol, este vorba despre o specie de cinteze (Pyrenestes ostrinus, iar în engleză: “black bellied seed craker”) care trăieşte în Africa şi care are o trăsătură destul de rar întâlnită la alte specii.
Pyrenestes ostrinus, specia de cinteze a carei indivizi au doua tipuri de ciocuri.
Însă înainte de asta, vreau să fac o precizare în legătură cu o confuzie pe care am observat-o la mulţi oameni. Mulţi oameni, şi mai ales mulţi din cei care contestă teoria evoluţiei au impresia că omul se trage din maimuţă. Ei bine, aceasta este o înţelegere greşită a teoriei evoluţiei. Ea nu spune că omul se trage din maimuţă, ci că oamenii şi maimuţele au un strămoş comun. Iar la rândul lui, acest srtămoş comun are împreună cu alte mamifere un alt strămoş comun, şi aşa mai departe. Deci este diferit de a spune că omul se trage din maimuţă. Maimuţele de astăzi şi oamenii sunt nişte fiinţe moderne, rezultat al evoluţiei unui srămoş comun aşa că altă întrebare destul de frecventă şi foarte naivă, şi anume că de ce în zilele de azi nu mai vedem maimuţe transformându-se în oameni, nu îşi are rostul.
Până să revenim la specia de cinteze despre care vorbeam, trebuie să facem alte câteva precizări. Mai exact trebuie să încercăm să definim termenul „specie”. Iar acest lucru nu este aşa simplu pe cât pare. Noi observăm că animalele trăiesc în diferite grupuri iar intuitiv ne putem gandi la aceste grupuri ca reprezentând diferite specii (specie=tip←latină). Însă anumite specii pot exista în mai multe forme: de exemplu un ciobănesc german şi un chihuahaua fac parte din aceeaşi specie. Însă un ciobănesc german seamănă mai degrabă cu un lup decât cu un chihuahua, deşi fac parte din specii diferite. Ajungem astfel la definiţia biologică a „speciei”, propusă de Ernst Mayr în 1942. El defineşte specia ca fiind o populaţie ai cărei membri se pot înmulţi unii cu alţii şi produce cu succes pui viabili, dar nu se pot înmulţi cu membri ai altor specii. Cu alte cuvinte, o specie cuprinde toţi indivizii între care se pot realiza schimburi de material genetic. Nici această definiţie nu este însă una 100% completă, întru-cât se pot observa uneori hibrizi rezultaţi prin înmulţirea unor membri a două specii diferite, de exemnplu hibrizi între leu şi tigru (tigress+lion→liger).
Specia aceasta de cinteze (Pyrenestes ostrinus, sau în engl. „black bellied seed craker”) care se găseşte în Camerun, are următoarea caracteristică destul de rară. Unii indivizi ai speciei au un cioc mare iar alţi indivizi au un cioc mai mic. Astfel, fiecare tip se va hrăni preponderent cu un anumit tip de seminţe în funcţie de ciocul pe care îl posedă. Desigur că se nasc şi indivizi care au un cioc intermediar, însă ei nu supravieţuiesc aşa bine iar în populaţia adultă întâlnim preponderent indivizi cu cioc mare şi indivizi cu cioc mic. Acest exemplu de coexistaenţă a două tipuri de indivizi ce aparţin aceleiaşi specii se numeşte distribuţie bimodală (deci în cazul nostru, distribuţia bimodală se referă la faptul că aceeaşi specie conţine pasări cu ciocul mare şi păsări cu ciocul mic).
Însă de ce această diferenţă în mărimea ciocului nu ar fi suficientă pentru a spune că este de fapt vorba despre două specii diferite? Ei bine, cintezele cu ciocul mare şi cele cu cocul mic sunt considerate aceeaşi specie deoarece se pot înmulţi unele cu altele rezultând pui viabili.
Pasările cu cele două tipuri de ciocuri ar putea forma două specii diferite doar într-o anumită situaţie: dacă ar înceta să se mai înmulţească între ele. Atât timp cât schimbul de material genetic este posibil, cele două tipuri de cinteze, cu ciocul mare şi cu ciocul mic, vor rămâne o singură specie.
Acest exemplu arată că pentru a rezulta două specii dint-una singură este necesar ca fondul genetic iniţial să se dividă în două fonduri genetice care la rândul lor să evolueze separat, iar schimbul de material genetic între cele două să nu fie posibil. Acest lucru este posibil în o grămadă de situaţii: cutremure, inundaţii puternice, erupţii vulcanice şi în orice situaţie de o mare anvergură care ar putea determina divizarea unei populaţii în două subpopulaţii. Iar astfel de calamităţi cu siguranţă că au avut loc pe Pământ în trecut.
Revenind la cinteze, dacă pe viitor se va întâmpla ceva, orice eveniment care vă trece prin cap şi care ar putea limita înmulţirea dintre cele cu cioc mare şi cele cu cioc mic (nu neapărat o calamitate a naturii, ci poate doar o modificare a preferinţelor lor; adică poate se va întâmpla ceva astfel încât păsările cu cioc mare să aibă o afinitate reproductivă tot pentru păsările cu cioc mare), deci orice asemenea eveniment viitor, vor rezulta astfel două fonduri genetice separate. Iar cele două fonduri genetice izolate vor putea diverge (prin mutaţii genetice) până în punctul în care cele două subpopulaţii nu se vor mai putea înmulţi între ele cu succes, chiar dacă bariera fizică ar fi îndepărtată. Iar în acest punct am considera că cele două subpopulaţii au devenit două specii diferite. Iar când spun de viitor, nu mă refer că acest lucru se va putea întâmpla în unu, doi, trei ani, ci că ar putea fi posibil în mii, sute de mii, milioane sau chiar sute de milioane de ani de acum încolo. Deci timp este berechet.
Desigur, acest exemplu este valabil pentru toate speciile de pe planetă, care nu au neapărat o distribuţie bimodală. Însă am ales exemplul cintezelor respective, care au o astfel de distribuţie, pentru a sublinia că natura deja a determinat apariţia unor modificări în cazul acestei specii de cinteze, iar separarea lor va putea duce la apariţia unor noi şi noi modificări, rezultând în final două specii.
Articol scris pentru www.StiintaAzi.ro de Raul Sandu. Puteţi citi şi comenta acest articol şi pe RaulSandu.wordpress.com
"Intelligent design" mi se pare mai degraba o extensie a credintei religioase cum ca Dumnezeu a creat totul. De fapt e vorba tot de o fiinta superioara, un Dumnezeu, care a pus cap la cap toti atomii si toate genele in ADN s.a.m.d. Un fel de incorporare a noilor descoperiri in ideile creationiste. Nu spun ca e asa sau nu e asa. O fi! Doar ca mie nu imi aduce nimic nou "inteligent design-ul".
Ba mai mult, modul in care vor ei sa infirme teoria evolutionista e identic cu cel prin care afirma teoria "intelligent design".
Se poate spune ca un animal careia i s-au dezvoltat jumatate de aripi nu poate zbura. Asa e, dar el este oricum avantajat in comparatie cu stramosul lui fara pic de aripi, caci de exemplu daca va cadea dintr-un copac, "jumatatile" de aripi il vor ajuta totusi sa atenueze cazatura, si poate va supravietui. Dar daca nu ar fi avut aripi deloc, ar fi murit sigur.
Iar teoria evolutiei asta spune, ca gradat se obtin toate insusrile sau specializarile. La inceput celulele de exemplu nu erau asa complexe, dar in forma lor, puteau supravietui, apoi usor au capatat un nucleu cu membrana, mitocondrii (care au putut fi alte organisme care din paraziti s-au transformat in componente ale celulei parazitate). Chiar acum mi-a mai venit in minte un exemplu de niste insecte, carabusi parca (oricum, nu are importanta) care sunt parazitati de niste virusuri iar acele virusuri au capacitatea de a se inmulti prin intermediul oualelor de carabusi. Deci si larvele vor avea virusurile respecive. Nu e asa greu sa ne gandim ca poate in viitor carabusii vor "ajunge " la un consens cu parazitii lor iar virusurile vor fi parte integranta din ADN-ul de carabus.
Cat despre fosile, fosilizarea e un proces care se intampla foarte rar. Adica nu orice organism care a murit in trecut, a devenit fosila.
Iar modificarile care apar la diferite specii, de microevolutie, sunt evidente. Chiar pasarile din articolul asta sunt un exemplu de adaptare la mediul in care traiesc. Iar teoria evolutiei chiar asta spune, ca modificari foarte mici, dar pe o perioada de timp foarte mare , se acumuleaza, iar in final, in anumite situatii, cum ar fi o despartire fizica intre indivizi duce la aparitia unor diferente foarte mari intre indivizi constituindu-se noi specii. Cred ca multi nu constientizeaza perioada mare de timp si ce inseamna 4 miliarde de ani.
domnilor
va recomand sa urmariti un documentar care ar putea sa va lamureasca cu privire la unele credinte pe care le aveti si cu privire la ultimele descoperiri stiintifice vis-a-vis de teoria evolutionista, realizate prin interactiune interdisciplinara a unor specialisti de renume international.
le puteti achizitiona de aici:
http://www.illustramedia.com/productions.htm
sau de aici:
http://www.editurakairos.ro/descoperind-misterul-vietii-p-176.html
sau puteti citi cateva articole pe aceeasi tema aici:
http://www.y-origins.com/index.php?p=home_more&gclid=CP_Wp8WwuZsCFVATzAod81PIBA
astept comentarii ...
Cine o fi fost ticalosul si cretinul care a stabilit ca teoria evoluţiei este una care nu merită să mai fie predată în şcolile din România? (Parca un ministru numit Hardau. dex: hardau = vas de lemn pus in celulele din penirenciare, pe timpuri, in care detinutii isi faceau nevoile. Ce mai vreti ?)A mutilat invatamantul astfel ca scoala sa produca doar idioti, cum zicea Base…