Istoria ştiinţei: Edward Jenner (1749-1823), părintele imunologiei prin realizarea primului vaccin

Scris de Adrian Buzatu pe 03 Octombrie 2009 (Sâmbătă). Ultima actualizare pe 11 Octombrie 2009 (Duminică)

Atenţie, deschide într-o fereastră nouă.

Fiecare dintre noi a făcut un vaccin. Ştim că previne diferite boli, ştim că avem nevoie de el pentru a ne păstra sănătatea, ştim că este dureros şi incomod. Totuşi, ne-am întrebat noi cui îi datorăm protecţia pe care o avem astăzi împotriva anumitor viruşi? El este Edward Jenner, un savant englez care a pus bazele imunologiei, făcând posibilă naşterea unei noi strategii de luptă impotriva pericolelor biologice care mişună în jurul nostru.

Edward Jenner (1749-1823), părintele imunologiei.

Biografie

Edward Jenner este un savant englez născut la data de 17 mai 1749 în Berkeley, Gloucestershire, Marea Britanie. A rămas orfan la vârsta de 5 ani, iar la 14 ani a devenit ucenicul lui Daniel Ludlow, un chirurg respectat. Se spune că în această perioadă Jenner a auzit o lăptăreasă spunând că nu se va îmbolnăvi niciodată de periculoasa variolă, deoarece deja a avut variolă taurină, acest lucru făcând-o imună, lucru ce l-a pus serios pe gânduri.

În 1770, la vârsta de 21 de ani, Jenner a mers în Londra, la spitalul St. George, unde a învăţat anatomie şi chirurgie de la John Hunter, un alt medic respectat, cu care ulterior s-a împrietenit.

În 1773, Jenner s-a întors în Berkeley şi a devenit un chirurg de succes, în timp ajungând cel mai bun din Anglia, fiind cunoscut şi ca un respectat biolog şi un bun aplicator al ştiinţei experimentale. Pasiunea sa de nestăvilit pentru ştiinţele naturii l-a purtat şi pe tărâmul geologiei, iar în 1785 a creat propriul său balon cu aer cald şi hidrogen, care a zburat 12 mile.

La sugestia lui Hunter, Jenner a început să studieze cucii, lucrarea sa pe această temă asigurându-i un loc în Societatea Regală de Ştiinţe în 1788.

În timp ce făcea experimente cu baloanele cu aer cald, a întâlnit-o pe Catherine Kingscote, cu care s-a căsătorit în anul 1788. Chaterine a murit în 1815, suferind de tuberculoză.

Şi-a obţinut doctoratul în medicină în anul 1792, la Universtatea St. Andrews.

În anul 1805 a luat naştere Societatea Medicală şi Chirurgicală (Medical and Chirurgical Society). În acelaşi an, Jenner a devenit membru al acestei societăţi, un an mai târziu fiind ales ca membru al Academiei Regale Suedeze de Stiinţe (Royal Swedish Academy of Sciences).

Pe 26 ianuarie 1823 a murit din cauza unui atac cerebral, după ce, cu o zi în urmă a fost găsit în stare de apoplexie, având partea dreaptă paralizată.

Variola şi primul vaccin împotriva ei

În timpul vieţii, Jenner a fost măcinat de o problemă a cărei rezolvare i-a adus titlul de părinte al imunologiei. Această problemă era variola, o boală foarte comună în secolul al XVIII-lea, dar şi foarte periculoasă, 400.000 de oameni murind anual în Europa. În medie, murea unul din trei oameni, supravieţuitorii rămânând cu cicatrice grave pentru tot restul vieţii.

Diferiţi oameni de ştiinţă au bănuit că variola taurină, o formă mai uşoară a acestei boli, ar putea fi, în mod surprinzător, o măsură de prevenire a variolei. Unul dintre aceşti savanţi este Benjamin Jestym, un fermier din Dorset (Sud-Vestul Angliei), care a reuşit să îi imunizeze pe soţia şi copii săi folosind această metodă.

Deşi deja se bănuia că variola taurină ar fi soluţia perfectă pentru boala care omora mii de oameni, numai în anul 1796, Jenner a dovedit asta, procedura fiind înţeleasă atunci cu adevărat. Pe data de 14 mai a acelui an, a primit vizita lăptăresei Sarah Nelmes, care prezenta simptomele variolei taurine. A fost ocazia perfectă de a preleva lichid din rănile ei. Teoria lui Jenner era că germenii de variolă taurină ar acţiona ca un sistem de apărare, astfel făcând organismul respectiv imun la variolă.

Braţul lăptăresei Sarah Nelmes, afectat de variola taurină

Jenner a inoculat virusul prelevat de la Sarah unui băieţel de 8 ani, James Phipps, după care a aşteptat ca acesta să-şi facă efectul. Băiatul a avut de suferit, făcând febră şi având dureri, dar cu siguranţă nu era ceva letal. Apoi i-a inoculat lui James virusul variolei, însă nu s-a întâmplat nimic. El devenise imun, iar Jenner a considerat experimentul un succes, dovedind o dată pentru totdeauna eficacitatea acestei metode.

Edward Jenner, vaccinându-l pe James Phipps, un băieţel de 8 ani.

Jenner suspecta că infecţia provine de la cai, aceasta transmiţându-se la bovine prin intermediul fermierilor şi transformându-se până când ajunge la o formă finală cunoscută ca variolă taurină.

Denumirea de “vaccin” pe care a atribuit-o Jenner tratamentului său provine de la cuvântul latinesc “vacca” , ce înseamnă “vacă”. Termenul de “vaccinare” definea la început procesul de inoculare a virusului, însă Louis Pasteur, un chimist francez, a propus ca acest termen să fie folosit pentru inocularea oricărei substanţe în scopul prevenirii unei boli.

După succesul avut cu vaccinarea, Jenner a primit din partea regelui 10.000 de lire, iar mai târziu a primit încă 20.000 de lire pentru munca sa, în general.

Instituţia Jenneriană (Jennerian Institution) este o societate ce se ocupa cu promovarea vaccinului împotriva variolei, scopul ei fiind eradicarea acestei boli. Jenner s-a implicat în acest proiect în anul 1803. Mai târziu, cu ajutorul guvernului, Instituţia Jenneriană a devenit Organizaţia Naţională de Vaccinare (National Vaccine Establishment).

La mai bine de un secol şi jumătate de la moartea lui Jenner, în anul 1980, Organizaţia Internaţională a Sănătăţii a declarat variola o boală eradicată. Totuşi, monstre din acest virus încă mai există în laboratoarele Centrelor de Control şi Prevenire a Bolilor din Atlanta, Georgia şi Statele Unite, dar şi în Rusia.

Concluzie

Deşi ideea lui Jenner de a vaccina oamenii pentru a preveni apariţia variolei nu era una originală, aceasta fiind cunoscută de mai mult timp, el îşi merită titlul de părinte al imunologiei deoarece a creat o bază ştiinţifică pentru acea teorie. Mai mult, el a fost primul care a încercat să controleze o epidemie folosind o abordare ştiinţifică, rămânând pentru totedeauna în istorie ca un adevărat erou care a salvat milioane de vieţi.

Articol scris pentru www.StiintaAzi.ro de Romina Neagu. Este al patrulea ei articol amplu din categoria istoriei ştiinţei, mai precis a părinţilor anumitor domenii ale ştiinţei. Pentru aceasta, aşa cum a promis, echipa Stiinta Azi recompensează pe Romina Neagu cu un mp3 player oferit de magazinul online Oktal.ro. Şi voi puteţi primi acest premiu, sau la alegere licenţe BitDefener 2010 sau enciclopedii de ştiinţă în engleză. Trebuie doar să scrieţi patru astfel de articole ample de istoria ştiinţei.