RASPUNDEM CITITORILOR: De unde ştim că a noastră galaxie e doar o mică parte din Univers?
RASPUNDEM CITITORILOR: De unde ştim că a noastră galaxie e doar o mică parte din Univers?
Scris de Adrian Buzatu pe 09 Martie 2010 (Marţi). Ultima actualizare pe 10 Martie 2010 (Miercuri)
E elevă ne întreabă de unde ştim că mai există şi alte galaxii în Univers (adică de unde ştim că sunt galaxii diferite şi nu stele in galaxia noastră) şi de unde ştim dacă Universul e finit sau nu. Iată răspunsul echipei Stiinta Azi.
RASPUNDEM CITITORILOR: De unde ştim că a noastră galaxie e doar o mică parte din Univers?
Este Universul finit sau infinit?
Să începem cu a doua întrebare. În prezent nu se ştie dacă Universul este finit sau infinit. Ştim însă că noi percepem doar o parte din Univers şi anume acea parte de la care lumina trimisă în trecut a ajuns până la noi. Căci noi percepem Universul prin lumina care ajunge pe Pământ venind din diferite colţuri ale Universului. Universul a luat naştere acum 13,7 miliarde de ani, iar de atunci este în creştere din ce în ce mai accelerată. Dar cum viteza cu care lumina se deplasează nu are valoare infinită, ci una finită, deşi foarte mare, atunci noi putem vedea lucrurile doar la un anumit interval de timp după ce lumina lor a fost emisă. Şi cum Universul are o vârstă finită, noi putem vedea lucrurile ce se află la distanţe mai mici de 13,7 milarde de ani-lumină de noi. Acestă parte din Univers poartă numele de "Universul Observabil".
De unde ştim că există în Univers şi alte galaxii decât galaxia noastră?
Să revenim acum la prima ta întrebare. Formulată altfel, tu întrebi de fapt cum de ştim că în Universul Observabil nu este doar o singură galaxie, a noastră. Adică atunci când ne uităm noaptea la cer cu un telescop şi vedem un punct de lumină, de unde ştim că acel punct nu este o stea din galaxia noastră, ci de fapt o altă galaxie, diferită de a noastră, la o mare distanţă de galaxia noastră? Este o întrebare foarte bună, mai ales că prin 1920 încă se credea că întregul Univers este format din galaxia noastră. Cel ce şi-a dat seama că anumiţi nori de gaz (denumiţi nebuloase) erau de fapt alte galaxii este Edwin Hubble, care şi-a construit cel mai performat telescop din lume pentru vremea aceea. El şi-a dat seama că e vorba de alte galaxii măsurând distanţa de la noi la acel punct de lumină de pe cer şi vâzând că e prea departe pentru a putea face parte din galaxia noastră.
Cheia: distanţa până la un punct luminos de pe cer
Dar cum a determinat el distanţa de la noi până la acel punct luminos de pe cer? Nu avea acces decât la lumina emisă de acea stea. Dar lumina nu este formată dintr-o singură culoare, ci din mai multe, iar fiecare culoare este caracterizată de o anumită frecvenţă sau de o anumită lungime de undă. Şi mai toate stele de un anume tip au cam aceeaşi frecvenţă, pentru că structura lor chimică este cam aceeaşi (hidrogen şi heliu). Dar dacă cumva steaua se îndepărtează de noi, atunci frecvenţa pe care o detectăm pe Pământ este deplasată spre valori mai mici. Iar dacă steaua se apropie de noi, frecvenţa se deplasează spre valori mai mari. Măsurând această deplasare a frecvenţei luminii venită de la steaua îndepărtată faţă de o valoare standard deja cunoscută ce caracteriza lumina venită de la stele în repaus faţă de noi, Hubble şi-a dat seama că aceste stele se îndepărtau de noi şi erau la distanţe foarte mari de noi.
Ştim acum: peste 400 de miliarde de galaxii diferite în Universul Observabil
Astfel, Hubble a descoperit că Universul este plin de alte galaxii decât a noastră, care în plus se îndepărtează toate de noi. Apoi s-a apucat să numere atent galaxiile străine de a noastră. Strădania lui a continuat cu telescoape din ce în ce mai moderne, de la suprafaţa Pământului sau din spaţiu. Iar în prezent se ştie că în Universul observabil există aproximativ 400 de miliarde de galaxii, fiecare galaxie având în medie cam 100 de miliarde de stele. Iată aşadar că galaxia noastră nu este a miliionimea parte din Univers, ci este de fapt cam a miliardimea parte din Univers, iar Soarele noastru este cam a miliardimea parte din galaxia noastră.
Pune şi tu întrebări de ştiinţă! Echipa Stiinta Azi îţi va răspunde!
Sperăm ca răspunsul nostru să te ajute să înţelegi mai bine cât de mic este Soarele nostru într-o galaxie atât de mare şi cât de mică este galaxia noastră într-un Unvers atât de mare. Şi sperăm să mai revii cu întrebări la Stiinta Azi. Noi vom răspunde mereu cu plăcere şi promptitudine.
Răspuns oferit în numele echipei Stiinta Azi de Adrian Buzatu.
@Cristi2. http://www.physicsforums.com/
@alinn. Chiar daca galaxiile se indeparteaza cu viteze mai mici decat viteza luminii, dupa un anumit interval de timp vor fi foarte departe si nu se vor mai vedea. 100 de miliarde de ani e foarte mult timp, tinand ca intreaga varsta a Universului de pana acum este doar de sub 14 miliarde de ani.
Dar ca sa raspund la intrebarea ta, viteza galaxiilor fata de ce? Fata de spatiu. Trebuie mereu un sistem de referinta. Si aceasta viteza e mereu mai mica decat viteza luminii. Dar in plus de asta, si spatiu se indeparteaza de noi si nu poti masura viteza de expansiune a spatiului sa zici daca e mai mica sau mai mare decat viteza luminii. Dar aceasta viteza de expansiune a spatiului devine tot mai mare in timp, este o expansiune accelerata.
peste 100 de miliarde de ani de ce nu vom mai vedea galaxii?se indeparteaza de noi cu o viteza mai mare decat cea a luminii?
merci adi
o sa-mi incerc norocul pe forumuri in engleza
ce forumuri mai populare imi recomanzi?
Cristi2, nu stiu cum sa iti pot dovedi ca timpul exista si ca nu e relatia intre evenimente. Dar daca chiar exista, poate ca e chiar relatia dintre evenimente. Dar imi pare normal ca de existat sa existe, ca doar il vedem si este si ipotea in teorie ca exista, care teorie se dezvolta pe baza acestei ipoteze si apoi produce predictii concrete care sunt verificate experimental. Ce este greu este sa fie definit timpul, iar nu a stii daca timpul exista sau nu. Asta e parerea mea. Invit si pe altii sa contribuie cu raspunsuri desigur. Poti pune intrebarea asta si pe forumuri de fizica in engleza, caci acolo sunt mai multi oameni care pot raspunde.
Un subiect foarte interesant, articol si comentarii pe masura. Eu raman la parerea mea, ca Big Bang a fost un eveniment "local" pe care noi il percepem ca un inceput al Universului pe care-l cunoastem, conform actualelor teorii si observatii. Eu cred ca si acest eveniment "local" poate fi integrat intr-un model mai amplu, care sa cuprinda multe astfel de evenimente "locale".Cu toate ca in urma cu multi ani eram convins ca Big Bang a fost punctul(temporal) de formare a intregului Univers si ca inainte nu a fost nimic, nici timp, nici spatiu, nici materie, acum cred ca trebuie cautat un alt model, mai general.
asa cum ai mentionat cei care au doctorate in aceste stiinte stiu mai multe. Eu am doctoratul in informatica dar daca cineva ma intreaba din domeniul meu pot sa-i raspund cu claritate. De aceea plasez aceste intrebari celor specialiazatzi sa-mi dea si mie niste raspunsuri. Intrebari inca neraspunse:
1. Cum poti dovedi exitentza timpului ca fiind ceva real si nu un concept care este legat de evolutia/progresia systemelor/particolelor de la starea a la starea b. Se exclud masuratorile pentru ca si componentela aparatelor de masura evolueaza la nivel atomic.
2. Lasand timpul la o parte ca si dimensiune, daca a 4-a dimensiune(neperceptibila noua) se mareste, si astfel mareste celelalte 3 dimensiuni atunci de ce se mareste duar vidul si spatiul in interiorul atomului
3. daca o lege fizica se bazeaza pe o ipoteza ce nu poate fi demonstrata atunci intreaga lege este duar o teorie. Daca teoria big bangului se bazeaza pe alta dimensiune in plus, atunci ea nu considerata finala pana cand demonstrezi existentza acelei dimensiuni prin alte misloace sau observatii.
4...
continuam pe forum
Buna Cristi2,
Un articol foarte bun despre "ce este timpul" si distinctia importanta pe care o faci si tu intre ce este timpul si cum se masoara timpul este acesta.
http://www.stiintaazi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4850:podcast-online-de-stiinta-ce-este-timpul-de-ce-curge-timpul-doar-inainte&catid=179:podcast-de-stiinta-al-stiinta-azi&Itemid=118
Sunt notite luate de mine de la o prezentare pentru public a unui mare fizician in vizita la universitatea McGill. Si o poti asculta in format audio sau o poti citi, dupa preferinta.
In fizica timpul exista inauntru formulelor dar cum demonstrezi exitentza timpului?
Si nu ma refer la masurarea lui sau a unor fenomene fizice care sunt legate de peridiocitate. Ci existenta timpului. Tot ce vezi sau masori cu un aparat reprezinta evolutia unor particole sau systeme complexe. Aceasta evolutie/transformare omul o percepe ca si timpul. De ce nu este considerata viteza o alta dimensiune? Amandoua, viteza si timpul(sau periodicitatea in timp) arata dinamismul si miscarea systemelor (de la electroni, pana la galaxii).
Eu nu sunt de acord ca a patra dimensiune este timpul. Daca potzi sa modelezi sau exista ceva acolo atunci poate fi considerata dimensiune altfel nu.
1. Ai spus corect, mai putin acolo cand spui ca daca a existat Big Bang atunci automat Universul este finit in spatiu. Si mie imi pare logic asa, numai ca stiu ca stiinta inca nu a spus clar daca Universul e finit sau nu. Nu stiu exact care e rationamentul lor.
1a. De acord ca in natura nimic nu e infinit, totul e finit. Foarte probabil ca si spatiul e finit, da.
1b. Zici ca timpul nu exista. Aici e chestie de interpretare filosofica. Din punct de vedere fizic timpul exista.
2. Foarte buna intrebarea. Daca privesti cu telescopul mai mult timp intr-un colt negru de cer si vezi si mai mult galaxii acolo, nu inseamna ca creste varsta Universului, ci doar ca vezi mai multe galaxii acolo. Chiar tu ai zis ca s-au vazut galaxii la cam 13.2 miliarde de ani dupa Big Bang. Dar nu de aici se deducea varsta Universului. Ea se stie de altundeva, de la satelitul WMAP si altele ca el, si este de 13.72 miliarde de ani plus sau minus 0.12 miliarde de ani.
3a. Universul se afla pe suprafata balonuliu doar. Nu exista nimic in afar suprafetei balonului. Nici interior, nici exterior. Acela ar fi un univers 2D. Deci este o analogie imperfecta, ca orice analogie. In realitate cele 4 dimensiuni spaitu timp ar fi suprafata unui balon de 5 dimensiuni si tot ce exista este suprafata 4D al acelui balon 5D.
3b. Nu, nu s-a observat ca atunci cand Universul este in expansiune galaxiile sa se mareasca, dar asta are o explicatie. Aceea ca forta gravitationala este prea puternica local fata de expansiunea Universului. Sunt doua fenomene contradictorii. La nivel de galaxie, nu se simte deloc expansiunea Universului, ci doar gravitatia. La scara cosmologica, adica la distante foarte mari, galaxiile sunt considerate doar niste puncte cu mase, iar ele se indeparteaza unele de altele. Acolo gravitatia se neglijeaza si ramane doar expansiunea Universului ca efect dominant.
3c. Nu exista interiorul balonului, deci nu poate fi nimic in interiorul balonului. Vezi 3a.
4. Evident ca apar noi intrebari. Tocmai de aia sunt oameni care studiaza doctorat in cosmologie, iar apoi devin cercetatori. Pentru a isi raspunde la aceste intrebari. Cu cat te opresti la un nivel mai jos de studiu, cu atat iti raman mai multe intrebari nereaspunse. E suficient insa pentru public daca stie ca Universul a avut un inceput si apoi s-a marit si se mareste tot mai repede, tot asa precum un balon se umfla in viata reala. E suficient daca ei inteleg aceasta analogie. Daca vrei sa stii mai mult, te incurajez sa citesti carti de popularizare a subiectului Big Bang-ului, precum "O scurta istorie a timpului", sau "Universul intr-o coaja de nuca" de Stephen Hawking.
5. Pentru ca stelele sa se formeze trebuie sa se adune hidrogenul. Corect ai zis. Iar la asta a ajutat foarte mult si materia intunecata, asa cum a zis si Raul. Dar cu cat Universul se marea, hidrogenul nu se indeparta, caci la nivel local se simtea doar gravitatia, nu si expansiunea Universului. E important de inteles asta.
Apreciez mult comentarile tale detaliate, te mai astpetam la Stiinta Azi, sper sa fie mai clar acum.
Raul, sunt complet de acord cu tine. Ai facut o sinteza excelenta a fizicii moderne. Si e cu atat mai mult de apreciat, cu cat nu studiezi fizica, ci un domeniu al biologiei. Felicitari!
Am avut norocul chiar acum vreo doua saptamani sa asist la un "public lecture", adica la explicatii pe intelesul publicului care nu a studiat fizica, realizat chiar omul de stiinta mentionat de tine. Si chiar a zis si acolo ca traim intr-un moment special al varstei Universului. Daca am fi trait peste o suta de miliarde de ani, Universul ne-ar parea format doar din galaxia noastra si orice masuratoare am face nu ne-am da seama ca a avut loc un Big Bang in trecut si am crede ca Universul e static si format doar din Galaxia noastra, asa cum credea Einstein inainte de 1920, inainte ca Hubble sa descopere alte galaxii si ca ele se indeparteaza de noi.
Chiar daca nu se poate spune cu siguranta daca a fost sau nu un big bang, cu siguranta un eveniment remarcabil si important a avut loc acum aproximativ 13,7 miliarde de ani. Ceva s-a intamplat atunci iar "big bang-ul" este mai degraba o eticheta pusa peste ceva ce inca nu se stie. Din cate tin eu minte, fizica functioneaza si oamenii de stiinta cunosc ceea ce s-a intamplat dupa 10 la puterea minus 43 secunde dupa pretinsul big bang.
Referitor la ce zicea Cristi2 despre colapsarea sub propria gravitatie a hidrogenului pt a forma stele si galaxii, cum ca nu ar fi posibil, stiu ca un rol important l-a jucat si materia intunecata si ca si ea a contribuit substantial la formarea galaxiilor si steleleor , iar gazul a colapsat si datorita influentei materiei intunecate , care este si mult mai multa decat materia obisnuita.
Apoi intr-o prezentare de Lawrence Krauss, "A universe from nothing", precizeaza ca fizica de azi si mecanica cuantica permit aparitia unui univers din nimic. Iar spre sfarsitul prezentarii, explica foarte frumos cum, pe masura ce timpul va trece, vom vedea din ce in ce in ce mai putine galaxii, pt ca universul e in expansiune accelerata, iar peste aproximativ 100 de miliarde de ani nu se va mai observa nimic altceva decat propria noastra galaxie, nici macar radiatia cosmica de fond. Iar ce mi s-a parut mie interesant este ca atunci, oamenii de stiinta, cu toate telescoapele si tehnologia lor performanta, nu vor putea sa demonstreze ceea ce astazi se poate demonstra, de ex, relativitatea generalizata sau big-bang-ul sau expansiunea universului (pt ca nu va mai exista lumina decat de la stelele din galaxia noastra), iar singura imagine pe care ar putea-o obtine despre univers ar fi aceea a unui univers static, doar noi si stelele din galaxia noastra iar in rest, intuneric. Iar pt acest lucru, suntem privilegiati.
Iata un link cu un fragment din cursul despre care am vorbit: http://www.youtube.com/watch?v=s5efvgQu-YY&feature=related
Iata un link cu un fragment din acelasi curs in care Lawrence Krauss raspunde la o intrebare despre infinit: http://www.youtube.com/watch?v=t8rJW4zSGAY
Buna Mariana_T, ma bucur sa vad ca subiectul trezeste curiozitate si ai venit cu o noua intrebare. Raspunsul este ca da, autorul acela are dreptate cand spune ca pentru galaxii indepartate au lumina deplasata spre frecvente mai mici (redshift) din cauza expansiunii Universului, iar nu efectului Doppler. Aceasta este o chestiune de finete, de nuanta, pe care nu am detaliat-o la acel prim raspuns pentru acea eleva. Dar voi elabora acum.
Daca universul nu este in expansiune si nici in contractie, ci ramane la fel de mare in spatiu la diferite momente de timp, atunci daca o galaxie se indeparteaza de galaxia noastra (adica daca se deplaseaza prin spatiu relativ la noi) atunci lumina acelei galaxii se deplaseaza spre rosu. Este efectul Doppler.
Daca Universul este in expansiune si galaxia sta pe loc fata de spatiu, atunci apare spatiu nou si pare ca galaxia este mai departe de noi si lumina este deplasata tot spre rosu. Nu este efectul Doppler, ci are un efect similar ca si efectul Doppler si e data de expansiunea Universului.
In realitate, ambele efecte exista si sunt prezente. Dar pentru galaxii foarte indepartate, ai putea spune sa al doilea efect domina pe primul si ca primul poate fi neglijat, pentru ca distanta intre noi si acea galaxie creste foarte mult datorita expansiunii Universului si foarte putin datorita deplasarii gaaxiei prin spatiu.
De aceea el zice ca pentu galaxii indeparatate nu exista fenomenul Doppler, ci expansiunea Universului. In realitate exista amandoua, dar primul este neglijabil. Caci distanta dintre noi si galaxie creste din doua cauze si prima e neglijabila fata de a doua.
Sper ca este mai clar acum si te mai asteptam cu comentarii.
Cristi2, voi reveni in cateva ore si cu un raspuns pentru tine.
Cu bine,
Adi
Buna adi, merci pt respuns
Dar iata ce cred
1. prin inifinit m-am referit la marime universului de asemenea. Petru ca daca zici ca universul are un inceput gen big bang atunci exista un punct 0 al miscarii si o perioada de miscare deci e clar ca e finit in marime atata timp cat se poate calcula rata de expansiune si de cat timp se extinde. Deci big bang = univers finit; no big bang = poate fi infinit :-)
1a. infinit este duar un concept matematic sau filozofic. Nimic nu este infinit in lumea reala. Totul are o moarte, chiar si lumina care merge in vidul universului se va pierde in praful interstelar. Char daca teoretic am putea face calcule infinite, practic aparatele de masura sau numarare se distrug in timp. Totul are un inceput de existentza si moarte. Dar poate al universului nu este prin big bang.
1.b Timpul nu s-a creat odata cu universul ci timpul a putut fi masurat odata cu universul. Timpul nu exista. Ci duar evolutia systemelor (electronilor, atomilor, moleculelor, organelor, omului, planetei, etc) cu viteze diferite si dependete una de alta. Timpul este un concept imaterial si reflecta duar observarile omului asupra miscarii si evolutiei systemelor complexe. Notiunea de timp a aparut ca rezultat al memoriei (trecut = ce am memorat despre trecut) si cognition (viitor = pe baza experientelor anterioare, ce credem ca se va intampla cu systemele tinand cont de elementele de mediu). Timpul este relativ(la satelitzi vs pe pamant, lumina linie dreapta vs trece pe langa soare) intareste faptul ca miscarea electronilor / fotonilor este incetinita si afectata de camp si nu ca timpul s-ar incetinii. Cei care cred ca se port intoarce in timp personal cred ca sunt nebuni, chiar daca electronii reusim sa-i oprim sau sa-i facem se mearga invers (lasand la o parte ca se transforma in altceva si ce se intampla cu materia) ceea ce rezulta este tot evolutie pozitiva in timp.
2. Ideea este simpla, cu cat tinem expunerea mai lunga la telescop cu atat intra mai multa lumina si putem vedea mai departe. Daca dupa o luna am vazut corpuri la 16 miliarde, poate dupa doua luni vedem la 20 de miliarde. Poate dupa un an vedem la 100 de milarde ani lumina. Ce se intampla atunci cu Virsta universului? Recalculam radiatzia de fond sa ne dea cat trebe? :-)
3a) in legatura cu balonul, tot nu intzeleg, universul se afla pe suprafatza balonului si inauntru e alta dimensine care evolueaza? sau in interiorul balonului este de asemenea materie?
3b) La un balon daca desenezi 3 buline inainte sa-l unflii cu cat balonul se unfla cu atat bulinele se maresc odata cu spatiul. S-a observat oare ca materia inconjuratoare s-ar marii? Nu. Si daca expansiunea universului nu se aplica la materie, bate la ochi, adica se aplica la vid si nu vrea sa se aplice la materie...
3c) ce este in interioriul balonului? Eterul? Parca teoria Big Bangului si a eterului nu prea se pupa.
Alta dimensiune? Daca da, atunci ea nu poate fi dovedita deci teoria big bangului este o ipoteza nedemonstrabila.
4) am citit tot websitu de la nasa si cu cat citesc cu atat mi se ridica mai multe intrebari
cica presiunea atmosferica a hidrogenului universului la formare era echivalenta cu presiunea aerului de pe pamant. Gazele se resping unele de altele si nu se atrag precum lichidele. Vor ei sa spuna ca daca pun intr-o canistra in spatiu o presiune egala cu cea de pe pamant (poate nici nu trebuie sa duc canistra in spatiu) atunci atomii incep sa se grupeze? haha. Volumul mare de gaze si atractzia are trebui sa se reflecte in presiune. Daca imi ziceau ca presiunea atrasa de masa era de miliarde de ori mai mare, atunci poate ii credeam.
Si alta chestie cu cat universul se marea, hidrogenul se indeparta, cu atat presiunea trebuia sa scada deci mai greu sa se grupeze datorita atractziei
poate ma ajuta si pe mine fizicienii pentru ca nu sunt in domeniu, sunt profesoara de biologie, dar ma fascineaza natura si universul
este posibil ca in articolul de mai jos sa fie ceva adevar si ca Expansiunea sa fie cea care cauzeaza red shift si nu doppler effect.
In articol este prezentata si partea de religie dar lasand la o parte acea componenta, e posibil ca si calculele prezentate sa aiba o baza temeinica? Este posibil sa fie o eruare de perceptie in calculul distantelor pana la stele sau in calcularea vitezei galaxiilor?
http://creation.com/our-galaxy-is-the-centre-of-the-universe-quantized-redshifts-show
Buna Cristi2, apreciez mult comentarile tale si voi raspunde in randurile urmatoare.
1. In general, cand cineva spune ca Universul e finit sau infinit, nu se refera la varsta lui (la dimensiunea temporala), ci la dimensiunea lui spatiala. Este drept ca nu am precizat si asta a generat neclaritatea. Asadar, se stie ca Universul a avut un inceput in timp. In Big Bang a luat nastere atat timpul, cat si spatiul. Dar cu privire la spatiu nu se stie daca Universul este finit sau infinit. Tot ce stim noi prin observatie directa este Universul observabil.
2. Ai mare dreptate cu paragraful despre Hubble. Intr-adevar, in orice punct negru de pe cer ai privi timp de o luna de zile cu un telescop ca si Hubble, vei vedea mii si mii de alte galaxii. Aceasta se stia deja, a fost o confirmare experimentala frumoasa, si nu contrazice stiinta oficiala, ba o intareste.
3. Apoi ai o nedumerire. Zici ca daca luminii i-a trebuit 13.5 miliarde de ani (in realitate e vreo 13.2) sa ajunga pana la noi, atunci cum au putut ajunge acele galaxii acolo, la distante asa de mari? Au mers cumva cu viteze mai mari decat viteza luminii? Raspunsul este ca nu. Imagineaza-ti Universul in expansiune ca si un balon care se umfla. Cand balonul e foarte mic, exista puncte pe el care sunt deja acolo. Dar cand balonul se umfla, desi punctele nu se misca fata de balon, dupa un timp punctele devin foarte departe unele de altele. Si lumina trimisa de una circula pe suprafata balonului catre alt punct.
4. Apoi ai intrebari specifice despre teoria Big Bangului, pe care nu le voi detalia aici la comentarii, dar te asteptam pe forumul Stiinta Azi sa le dezbatem: www.StiintaAzi.ro/Forum. Sunt complet de acord cu tine ca trebuie sa fim sceptici, sa nu credem tot, ci sa analizam si sa ne documentam daca chiar asa e cum zice stiinta. De aceea te incurajez sa studiezi stiinta si sa vezi singur daca chiar asa e. Sau cel putin sa studiezi popualarizarea acestui domeniu fascinant al stiintei care este cosmologia. Iti recomand acest site de la NASA, care explica cosmologia pe intelesul tuturor, cu ultimele rezultate de la sonda WMAP, cea care masoara varsta Universului: http://map.gsfc.nasa.gov/universe/
Multumesc pentru comentariu si te mai asteptam!
Adi
articolul e scris la genul Ion e mare pentru ca e inalt....citez "nu se ştie dacă Universul este finit sau infinit"....da se afirma clar "Universul a luat naştere acum 13,7" ceea ce il face finit in mod clar.
Se prezinta ca si dovedita si de necontestat varsta universului. Dar cat la suta suntem siguri aceea este varsta si ca big bangul chiar a avut loc.
Directorul programului Hubble a avut prin contract 10% din timpul de folosire a telescopului pentru cercetari alese de el, si in loc sa-l foloseasca zilnic, l-a acumulat timp de un an si a decis sa faca cea mai lunga poza timp de o luna (Long Exposure) in deep space (intr-un punct al cerului unde nu ereau stele). Dupa o luna de acumulare, cand s-au uitat la poza au obesrvat ca acolo unde se vedea negru in pozele normale, este de fapt plin de alte galaxii. Si in acea poza au observat cea mai indepartata galaxie la 13.5 miliarde de ani.
Intrebarea se pune daca intr-un grad (un milimtru de cer) am vazut dupa o luna galaxii la acea distantza, ce se va intampla daca ne vom uita(Long Exposure) doua luni, sau un an, 1 milion de ani, etc.
Dar daca ne uitam in coltul opus al cerului, ce vom observa dupa o luna. In plus nu putem considera ca suntem in mijlocul universului.
Consideram ca aceasta este durata ca lumina sa ajunga pe pamant iar galaxiile respective erau acolo acum 13.5 miliarde ani. Dar cat timp le-a luat oare sa ajunga acolo.
Cu ce viteza s-au deplasat? miliarde de ori mai repede decat viteza lumii? Einstein spunea ca-i imposibil pt ca trebuie energie infinita. Noii fizicieni spun ca de fapt spatiul se dilate in alte dimensiuni. Se dialata numai in cosmos dar nu si pe pamant? Daca tot universul se dilata este de inteles ca si materia se dilata. A observat cineva "ca ne ingrasam" ca spatiul interatomic se mareste? Nu cred si chiar daca ar fi asa ar aparea anomalii in straturile atomilor si am vedea ceva efecte.
Se pot lua alte dimensiuni ca si dovada clara si necontestat? Cum masurma si dovedim existentza lor? Daca nu poate dovedi existenta lor cum pot spune cu atat convingere ca asa s-a format universul? Nedovedibil = teorie.
O alta masuratoare este cu radiatia de fond, dar poate cineva sa dovedesca ca provine de la big bang si nu este emisa de stele sau de alte elemente? Cat de "accurate" sunt calculele?
Omul trebuie sa-si puna mereu intrebari daca ce aude sau citeste este oare adevarat, si daca exista indoieli sa le conteste, exprime si sa le verifice, pentru ca nu mai suntem in era "crede si nu cerceta", si prin o multitudine de diferite puncte de vedere se pot descoperi greseli in calcule sau in teorii