Un ocean mai cald este un ocean mai puţin verde

Scris de Discovery pe 30 Iulie 2010 (Vineri). Ultima actualizare pe 02 August 2010 (Luni)

Atenţie, deschide într-o fereastră nouă.

Oceanele pământului sunt misterioase şi neexplorate. Multe dintre habitate ne sunt familiare dar nu le ştim bine locul şi numărul acestora. Aceasta începe să se schimbe. În două studii, Boris Worm de la Dalhousie Universitz a relatat un detaliu fără precedent despre viaţa plantelor marine , de la micul plancton până la marile balene. Împreună cu aceste cunoştinţe au apărut şi îngrijorările, pentru că în nici un studiu nu se conturează o imagine optimistă despre soarta de mâine a mărilor, din moment ce o dată cu schimbările climatice uşoare, temperatura lor a început să crească .

Fitoplancton

Fitoplancton.

Absolventul Daniel Boyce s-a concentrat asupra unuia dintre cele mai mici vieţuitoare din ocean dar celui mai important - fitoplanctonul. Aceste creaturi mici stau la baza lanţului trofic marin, fundaţia pe care aceste ecosisteme acvatice sunt construite. Acestea produc aproximativ jumătate din materia organică a Pământului mare parte fiind oxigen. Şi sunt pe cale de dispariţie. Cu un set de date care se întinde pe 100 de ani, Boyce a constatat că numerele de fitoplancton au scăzut cu aproximativ 1% pe an pe parcursul ultimului secol şi din moment ce oceanele au devenit mai calde, şi declinul lor a devenit mai rapid. Planeta noastră albastră devine mai puţin verde cu fiecare an.

Între timp, post-doctoratul Derek Tittensor a luat o perspectivă mai largă, uitându-se la distribuţiile la nivel mondial a peste 11,500 specii maritime în 13 grupe, de la arborii Rhizophora şi alge, la rechini, calamari, şi corali. Super recensământul lui dezvăluie trei tendinţe generale- speciile de coastă sunt concentrate în jurul Pacificului de Vest, în timp ce speciile oceanice sunt în mare parte găsite la latitudini temperate, în două benzi late pe fiecare parte a ecuatorului. Şi singurul lucru care a afectat distribuţia tuturor acestor grupuri a fost temperatura.

Împreună, rezultatele celor două studii de start au un mesaj familiar- oceanele calde vor fi locuri foarte diferite. Creşterea temperaturii apei ar putea “rearanja distribuţia globală a vieţii în ocean” şi să le destabilizeze lanţul trofic de la rădăcină. Nici una dintre aceste cunoştinţe nu a fost uşor câştigată- este rezultatul a decenii de monitorizare şi de colectare a datelor, care rezultă din milioane de măsurători.

Studiul lui Boyce, de exemplu, a început într-adevăr în 1865, atunci când un preot Italian şi astronom numit Pietro Angelo Secchi a inventat un dispozitiv pentru măsurarea clarităţii apei. “Secchi disk”-ul sau este foarte simplu- este un cerc alb-negru, care este scufundat până când observatorul nu îl mai poate vedea. Această adâncime dezvăluie modul în care apa este transparentă, care este direct legată de conţinutul de fitoplancton. Această metodă simplă a fost folosită din anul 1899. Boyce a combinat măsurătorile lui cu măsurătorile clorofilei de pigment, luate de pe navele de cercetare, şi de date prin satelit din ultimul deceniu.

Datele lui Boyce au scos la iveală o tendinţă foarte deranjantă. Numerele fitoplanctonului au scăzut în întreaga lume în ultimul secol, în special spre poli şi în oceanele deschise. Declinul a fost accelerat în unele locuri, şi numărul total a scăzut cu aproximativ 40% în anii 1950. Doar în câteva locuri au crescut populaţii de fitoplancton. Acestea includ regiuni din Oceanul Indian şi anumite zone de coastă unde scurgerea industrială fecundează apa, producând blumuri de plancton.

Pe o bază anuală, creşterea şi scăderea fitoplactonului depinde de evenimentele climatice mari ca El Nino Southern Oscillation. Dar pe termen lung nimic nu a prezis numerele fitoplanctonului mai bine decât temperatura de la suprafaţa mărilor. Fitoplanctonul are nevoie de lumina pentru a creşte, astfel încât acestea sunt constrânse de straturile superioare ale oceanelor şi depinde de rezervorul de nutriţie de jos. În apele mai calde e mai puţin probabil să se amestece în acest fel, care înfometează fitoplanctonul şi limitele de creştere ale acestuia.

Graficul fitoplanctonului oceanelor.

Nu este vorba doar de fitoplancton- Tittensor a constatat că temperatura apei dictează soarta a tot felul de specii marine distrugând lanţul trofic, inclusiv animale ca balenele, care sunt de 10 miliarde de ori mai grele. El studiază 13 grupe de plante şi animale, inclusiv de zooplancton, alge, foci, peştele sabie, caracatiţe şi rechini. Pe ansamblu, acestea au fost concentrate în hotspot-uri previzibile, cum ar fi fost Caraibe, Asia de Sud-Est şi coasta Australiei. Vieţuitoarele oceanului precum balenele, calamarul şi tonul au fost găsite la latitudini departe de Ecuador, în timp ce Asia de Sud-Est a avut cea mai bogată concentraţie de iubitori de coastă , cum ar fii coralii, arborii Rhizophora şi peştii de coastă.

După cum vă imaginaţi, mai mulţi factori influenţează distribuţia acestor specii diferite. Unele părţi ale oceanului sunt mai productive decât altele, unele sunt mai bogate ţn oxigen, iar altele au climatul mai stabil. Unele specii ar putea reacţiona la trăsături geografice specifice cum ar fi lungimea de coastă, în timp ce altele pot fi limitate la anumite zone din cauza evoluţiei lor. Dar singurul lucru care explică tiparele diversităţii în toate cele 13 grupe, a fost temperatura de la suprafaţa mării. Nici unul dintre ceilalţi factori nu a avut acelaşi impact.

În general, apele mai calde au fost mai susceptibile de a fi puncte fierbinţi pentru diversitatea speciilor marine, cu excepţia focilor şi leilor de mare care sunt adaptate ţn special la mările reci. Dar chiar şi cu un recensământ atât de mare, Tittensor a zărit panorama oceanului doar prin gaura cheii. Un studiu mai aprofundat ar trebui să includă grupuri despre care nu avem multe date, inclusiv specii de adâncime şi nevertebrate altele decât cefalopode, bacterii şi viruşi. Între timp, modelele existente sunt doar corelaţii şi trebuie să fie verificate mult mai detaliat, la nivel local.

În concluzie, rezultatele sugerează că modificările temperaturii oceanelor ar putea avea un impact mare asupra răspândirii speciilor oceanice. Pentru moment, părţile albastre ale plantei trebuie să se lupte cu mai multe ameninţări imediate. Tittensor a constatat că zonele care sunt mai bogate în viaţa sunt, de asemenea, cele care sunt mai puternic afectate de activitatea umană, inclusiv poluarea, distrugerea habitatelor şi suprarecoltarea. Şi, după cum a arătat Boyce, apele calde au lăsat deja amprenta asupra fitoplanctonului şi bazei alimentaţiei. Timpul de a acţiona a venit deja, este cazul să conservăm viitorul vieţii noastre marine.

Articol preluat de pe site-ul BlogsDiscovermagazine.com şi tradus de Bogdan Tronaru pentru ŞtiintaAzi.ro .